Bucuresti
Concluzia lucrării profesorului Pine este că unele femei utilizează cumpărăturile ca pe un fel de "regulator emoţional", procedeul repectiv constituind o "anestezie" împotriva emoţiilor negative şi supărărilor. Astfel, paradoxal, se pare că grijile financiare le determină pe femei să cheltuiască mai mult.
SHOPPINGUL ADUCE FERICIREA. Dintre cele 700 de femei interogate, 40% au menţionat "depresia" şi 60% "dezamăgirea" drept principale motive pentru a cheltui mai mult la cumpărături. Cele mai multe respondente au mărturisit că, de obicei, cumpărăturile le ameliorează starea generală, inducându-le o senzaţie de bine.
Cercetările au demonstrat că o emoţie puternică, pozitivă sau negativă, le poate face pe femei să treacă mai des pragul magazinelor. Specialiştii sunt de părere că aceste cheltuieli, denumite generic "consum compensator", reprezintă o metodă de reglare a emoţiilor puternice. Controlul emoţiilor reprezintă un factor decisiv pentru sănătatea fizică şi psihică, oamenii folosind, în acest scop, diferite procedee, inclusiv consumul de droguri sau de alcool. Multe dintre femei includ în această categorie şi cumpăraturile.
DEPENDENŢA DE CUMPĂRĂTURI. Potrivit Profesorului Pine, dacă efectuarea cumpărăturilor reprezintă un "obicei emoţional", femeile pot simţi nevoia de a cheltui mai mult, în ciuda crizei economice. Specialistul e de părere că, dacă reprezentantele sexului frumos nu ar face respectivele cheltuieli, ele s-ar putea confrunta cu tulburări psihice grave, ca de exemplu, anxietatea sau depresia.
Dar, nu toate femeile care au răspuns chestionarului s-au arătat încântate de cumpărături. Circa 25% manifestau un sentiment de regret, vină sau ruşine faţă de o serie de achiziţii făcute în săptămâna anterioară realizării studiului. Iar 70% dintre femei şi-au manifestat îngrijorarea faţă de situaţia lor financiară în acelaşi interval.
Dacă femeile devin dependente de cumpărături când sunt dezămagite ele riscă să intre într-un cerc vicios cu minime şi maxime în care se pot instala şi alte adicţii.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
