SPECIFIC UMAN. Eliberarea lacrimilor în cazul apariţiei unor emoţii puternice reprezintă un fenomen caracteristic doar oamenilor. Anterior, savanţii considerau plânsul o metodă de eliminare a unor substanţe chimice nocive din organism, sau că, pur şi simplu, contribuiau la ameliorarea stării generale. Iar, în cazul copiilor, lacrimile constituiau un semnal că micuţii se confruntă cu probleme de sănătate. Recent, Hansson a declarat, însă, că atunci când vederea este afectată de apariţia lacrimilor, fenomenul poate "tempera" tendinţa de a adopta un comportament agresiv. Plânsul poate constitui un semn de vulnerabiliate determinându-i pe cei din jur să vă sprijine. Savantul susţine că folosirea lacrimilor poate contribui la iniţierea şi întărirea unor legături interumane. Plânsul semnifică faptul că persoana în cauză ascultă de un posibil atacator sau că solicită indulgenţa unui duşman. Aceeaşi reacţie poate atrage simpatia altor persoane sau chiar un suport strategic pentru a face faţă agresiunii. Dacă o persoană care plânge determină o reacţie asemănatoare celor din jur, însemnă că aceştia percep slăbirea sistemului său de apărare, că vor să îl sprijine, că îi sunt cu adevărat prieteni şi doresc să împărtăşească aceleaşi emoţii. Potrivit lui Hasson, un asemenaea cvomportament este carateristic doar fiinţelor unane.
AMBIANŢA. Potrivit cercetătorului israelian, eficacitatea unui asemenea comportament evoluat depinde şi de cei prezenţi în apropierea unei persoane care plânge. Specialistul este de părere că nu vor putea fi obţinute efectele dorite în cazul unor "locaţii improprii", precum locul de muncă, unde emoţiile trebuie ascunse cu mare grijă. David Buss, psiholog la Universitatea Texas din oraşul Austin, crede că studiul realizat de Hasson constituie o ipoteză plauzibilă referitoare la funcţiile evoluate ale lacrimilor şi plânsului. El crede că dacă, până în prezent, au fost făcute numeroase speculaţii referitoare la rolul lacrimilor, noua teorie pare să se apropie foarte mult de realiatate.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
De ce? De plăcere! Cum? Cu pasiune. De unde? De sus. Fotografie aeriană profesională. Un job frumos, dar dificil. V-aţi putea întreba care este definiţia fotografiei aeriene, drept urmare e bine să aflaţi că aceasta este totalitatea imaginilor surprinse de o cameră foto aflată într-un punct de staţie superior, însă niciodată de pe o structură construită.


Bucuresti

















